Plata arenda in natura catre persoane fizice. Care sunt obligatiile arendasului?

Astazi analizam situatia unei persoane fizice autorizate (PFA), platitoare de TVA si impozit pe norma de venit agricol, care acorda arendasilor bunuri in natura, sub forma de cereale, in baza unui contract de arendare. Veti afla cum trebuie sa procedeze din punct de vedere fiscal, atat in ceea ce priveste TVA-ul, cat si impozitul retinut la sursa, avand in vedere ca arendasii sunt persoane fizice.


Contractul de arendare este contractul incheiat de proprietar, uzufructuar sau al detinator legal de bunuri agricole (arendatorul) si persoana care urmeaza sa utilizeze bunurile (arendasul) in schimbul unei plati (arenda), astfel ca din cele prezentate se deduce ca PFA este arendasul, iar persoanele fizice sunt arendatorii.

Referitor la TVA, in conformitate cu prevederile art. 270 alin. 1 din Codul fiscal este considerata livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar, iar potrivit art. 272 din acelasi act normativ, in cazul unei operatiuni care implica o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii in schimbul unei livrari de bunuri si/sau prestari de servicii, fiecare persoana impozabila se considera ca a efectuat o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii cu plata.

La pct. 9 din Normele metodologice de aplicare se arata ca operatiunile prevazute la art. 272 din Codul fiscal (schimbul de bunuri sau servicii), includ orice livrari de bunuri/prestari de servicii a caror plata se realizeaza printr-o alta livrare/prestare, precum: a) plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a serviciului de prelucrare/obtinere a produselor agricole; b) plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a arendei, care constituie o prestare de servicii.

Fiecare operatiune din cadrul acestui schimb este tratata separat, aplicandu-se prevederile Titlului VII din Codul fiscal, in functie de calitatea persoanei care realizeaza operatiunea, cotele si regulile aplicabile fiecarei operatiuni in parte.

Plata arendei in natura: Aspecte privind TVA

Prin urmare, in situatia in care plata arendei se efectueaza in natura, din punct de vedere al TVA, au loc doua operatiuni:

- o prestare de servicii constand in arendarea terenului agricol, efectuata de arendator, care este scutita de TVA in baza prevederilor art. 292 alin. 2 lit. e din Codul fiscal (adica persoanele fizice arendatoare nu datoreaza TVA);
- o livrare de bunuri (produse agricole) reprezentand intreaga contravaloare a arendei sau o parte a arendei datorate arendatorului, efectuata de arendas (adica PFA arendasa va datora TVA si va trebui sa colecteze TVA pentru produsele acordate arendatorilor ca plata in natura a arendei).

Valoarea TVA ce va trebui colectata de PFA la predarea bunurilor in natura catre persoanele fizice se va stabili pe baza prevederilor contractuale referitoare la pretul arendei si la aplicarea TVA (cota standard, daca partile au convenit ca pretul arendei nu include TVA sau cota recalculata, daca partile au convenit ca pretul arendei include TVA sau nu exista mentiuni in contract referitoare la TVA, avand in vedere ca una din parti este persoana fizica - pct. 36 din Normele metodologice de aplicare a art. 291 din Codul fiscal).

Daca in contractul de arendare incheiat partile nu au stabilit un pret al arendei, ci numai cantitatea de produse ce urmeaza a fi acordate ca plata a arendei, pentru stabilirea bazei impozabile a TVA se pot utiliza preturile medii ale produselor agricole, stabilite prin hotarari ale consiliilor judetene si, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti, care sunt utilizate pentru determinarea impozitului pe venit si a CASS.

Impozitul pe venit

In ceea ce priveste impozitul pe venit, PFA arendasa, in calitate de platitor de venit are obligatia sa calculeze, sa retina, sa declare si sa vireze impozitul pe venit conform art. 84 alin. 4-9 din Codul fiscal. Venitul brut se stabileste pe baza raportului juridic/contractului incheiat intre parti si reprezinta totalitatea sumelor in bani incasate si/sau echivalentul in lei al veniturilor in natura primite, echivalent evaluatpe baza preturilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotarari ale consiliilor judetene si, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti, ca urmare a propunerilor directiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.

Impozitul pe venit este de 10% si se aplica la venitul net din arenda stabilit la fiecare plata, prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei forfetare de 20% asupra venitului brut. Impozitul se declara de catre arendas prin intermediul declaratiei D112 si se plateste pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a fost retinut, arendatorul (beneficiarul de venit) neavand obligatii de natura fiscala in ceea ce priveste impozitul pe venit deoarece acesta este final.

CASS

In ceea ce priveste CASS, arendasul, tot in calitate de platitor de venit, mai are si obligatia sa calculeze, sa retina si sa plateasca CASS 10%, numai daca venitul net din arenda depaseste plafonul de 6 salarii minime brute pe tara in vigoare in anul pentru care se datoreaza contributia (art. 155 alin. 1 lit. e si art. 170 alin. 2, 3 si 4 lit. coroborat cu art. 174 1 alin. 3-5 din Codul fiscal).

Astfel, pentru persoanele fizice care realizeaza venituri din arenda si pentru care CASS se retine la sursa, obtinute de la un singur platitor de venit, iar nivelul net estimat al acestor venituri, pentru anul curent, este cel putin egal cu 6 salarii minime brute pe tara, platitorul de venit are obligatia sa calculeze CASS prin aplicarea cotei de contributie de 10% asupra bazei de calcul de 6, 12 sau 24 de salalrii minime brute pe tara, sa retina si sa o plateasca. In contractul incheiat intre parti se precizeaza obligatia platitorului de venit de a calcula, retine si plati contributia prin retinere la sursa, in anul in curs. Nivelul contributiei calculate si retinute la fiecare plata de catre platitorul de venit este cel stabilit de parti, pana la concurenta contributiei anuale datorate. Platitorii veniturilor din arenda depun declaratia D112 pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care CASS a fost retinuta, plata efectuandu-se in acelasi termen.

In cazul in care persoanele fizice realizeaza si alte venituri supuse CASS, de la alti platitori de venituri si care, prin cumulare, conduc la o alta obligatie de CASS decat cea retinuta de platitor, acestea au obligatia depunerii declaratiei unice D212 in nume propriu, in vederea stabilirii CASS aferente unei baze de 12 sau 24 de salarii minime brute pe tara, in functie de incadrarea veniturilor obtinute in plafoanele de CASS, caz in care CASS deja retinuta de catre platitorul venitului din arenda este luata in calcul pentru stabilirea diferentei de CASS datorata de persoanele fizice respective.

Concluzie

Deoarece si impozitul pe venit si CASS sunt obligatii cu retinere la sursa, partile trebuie sa stipuleze in contract referiri la cantitatea bruta de produse cuvenite arendatorilor si la cantitatea efectiv predata la urmare a retinerii acestor obligatii fiscale.

Raspuns oferit in luna mai 2025 de catre specialistii site-ului PortalContabilitate.ro. Dati click AICI pentru a vedea toate noutatile contabile + consultanta si raspunsuri detaliate de la experti.